Gradul de rezistență la foc: Materialele de construcție sunt extrem de importante pentru limitarea incendiilor, deoarece acestea pot ajuta la încetinirea răspândirii focului și la prevenirea propagării acestuia în întreaga clădire.

Utilizarea materialelor ignifuge și a sistemelor de protecție împotriva incendiilor, cum ar fi sprinklerele și sistemele de detectare a fumului, pot ajuta la protejarea vieților oamenilor și a proprietății în cazul unui incendiu.

Inginerii structuriști, arhitecții și inginerii proiectanți de instalalații trebuie să țină cont de performanțele materialelor de construcție atunci când se proiectează o clădire.

Gradul de rezistență la foc

El reprezintă performanțele minime pe care trebuie să le îndeplinească materialele de construcție utilizate la o clădire.

GRF poate fi de la I până la V. În gradul I de rezistență la foc sunt clădirile realizate din materiale incombustibile și cu performanțe ridicate la foc. În gradul V de rezistență la foc sunt clădirile realizate din materiale combustibile și fără performanțe la foc.

Așa cum putem vedea mai sus în gradul I de rezistență la foc intră cele mai sigure clădiri, în gradul V de rezistență la foc intră clădirile cu riscul cel mai ridicat.

Dacă doriți mai multe informații cu privire la proiectarea clădirilor la cerința fundamentală securitatea la incendiu puteți participa la cursurile pe care le organizăm periodic.

O clădire clasică din beton armat, cu pereți din cărămidă, cu planșeu de tip terasă din beton armat intră în gradul I de rezistență la foc.

O construcție din lemn netratat intră în gradul V de rezistență la foc.

O clădire se poate încadra într-un singur GRF. Încadrarea într-un anumit grad va impune condițiile minime pe care trebuie să le îndeplinească elementele de construcție.

Elementele de construcție luate în considerare sunt următoarele:

stâlpii și pereții structurali- au rol structural și trebuie să mențină stabilitatea construcției pentru a se evita prăbușirea

planșeele – au rol structural, deci urmăresc menținerea stabilității construcției, dar și rol de delimitare între spații și de limitare a extinderii incendiului

pereții exteriori- au un rol important în limitarea extinderii incendiului către alte clădiri

pereții interiori- au un rol important în limitarea extinderii incendiului în interiorul clădirii

învelitoarea- are un rol important în împiedicarea extinderii incendiului către alte clădiri

șarpanta- are rol structural important în menținerea învelitorii.

Ce condiții trebuie să îndeplinească elementele de construcție

Elementele de construcție trebuie să îndeplinească două condiții: clasa de reacție la foc și rezistența la foc.

Clasa de reacție la foc reprezintă performențele elementelor de construcție și se referă la participarea lor la desfășurarea unui incendiu(cât de combustibile sunt, viteza de ardere, dacă ard cu picături, dacă scot fum și ce cantitate de fum, șamd).

Clasa de reacție la foc este impusă ca și condiție minimă în funcție de G.R.F..

Clasa de reacție la foc este menționată în proiectul tehnic și se regăsește în fișa materialelor de construcție.

Înainte de intrarea în Uniunea Europeană în România se folosea termenul de combustibilitate. Între combustibilitate și clasa de reacție la foc s-a făcut o legătură de trecere.

Un material de construcție incombustibil este un material care nu poate fi aprins sau nu arde sub acțiunea temperaturilor ridicate. Aceste materiale sunt utilizate în mod obișnuit în construcții pentru a încetini răspândirea incendiilor și pentru a crește siguranța clădirilor și a ocupanților acestora.

Printre exemplele de materiale de construcție incombustibile se numără plăcile din fibre minerale, sticla securizată, betonul armat, ghipsul sau plăcile de gips-carton tratate cu substanțe ignifuge. Aceste materiale sunt deosebit de importante în zonele cu risc crescut de incendiu, cum ar fi clădirile comerciale sau industriale și instituțiile publice.

Rezistența la foc

Rezistența la foc reprezintă capacitatea unui element de construcție de a-și menține performanțele la foc o anumită perioadă de timp exprimată în minute. Deci rezistența la foc se măsoară în minute.

Rezistența la foc poate fi de tipul E180, EI180 sau REI180 în funcție de rolul elementului. Semnificația termenilor este următoarea: E- etanșeitate, adică nu trece fumul și gazele fierbinți, I- izolare termică, nu permite ca temperatura să urce mai sus de o valoare pe partea cealaltă față de incendiu, R- elementul ar rol structural precum stâlpii, grinzile, șarpanta sau planșeul.

Clasa de reacție la foc

Clasa de reacție la foc este o măsură a comportamentului materialului de construcție în ceea ce privește inflamabilitatea și capacitatea sa de a contribui la propagarea incendiilor.

Această clasificare se bazează pe standardele de siguranță pentru materialele de construcție și este utilizată pentru a evalua riscul de incendiu asociat cu utilizarea acestora în construcții.

În general, clasa de reacție la foc este indicată prin intermediul unei litera și a unui număr, unde litera indică capacitatea materialului de a alimenta incendiul, iar numărul indică intensitatea flăcării.

Cele mai comune clase de reacție la foc sunt A, B și C, unde A reprezintă cel mai înalt nivel de protecție împotriva incendiilor, iar C cel mai scăzut nivel.

Este important de menționat că clasa de reacție la foc este doar una dintre multe caracteristici ale unui material de construcție care trebuie luate în considerare înainte de utilizarea acestuia în construcții.

De cine depinde gradul de rezistență la foc

În mod normal ar trebui să alegem un G.R.F. cât mai ridicat: gradul I sau II de rezistență la foc.

Cu toate acestea se pot adopta și G.R.F.-uri mai scăzute dar ele depinde de: distanța de siguranță, numărul de utilizatori, regimul de înălțime, funcțiunea clădirii, distanța de evacuare din interior.