Distanța de siguranță– Un incendiu este un eveniment de ardere necontrolată a materialelor combustibile, care poate provoca daune semnificative la proprietăți și bunuri materiale, precum și punerea în pericol a vieților umane și animalelor.
Proiectarea clădirilor la incendiu reprezintă procesul de planificare și proiectare a structurilor de clădiri și a sistemelor lor de siguranță împotriva incendiilor, astfel încât să se minimizeze riscurile de producere și răspândire a incendiilor, asigurând în același timp evacuarea rapidă și sigură a ocupanților clădirii în caz de incendiu.
Obiectivele securității la incendiu
Obiectivele proiectării la cerința fundamentală securitatea la incendiu sunt în principal următoarele:
salvarea utilizatorilor- este principalul obiectiv al securității la incendiu
împiedicarea prăbușirii construcțiilor- împiedicarea colapsului clădirii va permite atingerea celorlalte obiective; dacă o clădire se prăbușește atunci orice intervenție devine inutilă
protejarea personalului de intervenție- trebuie să se asigure condiții de siguranță pentru ca pompierii să poată interveni
împiedicarea propagării incendiului- în interiorul clădirii dintr-o cameră în alta sau de la clădire către alte clădiri aflate în imediata apropiere
salvarea bunurilor și limitarea acestora- reprezintă ultimul obiectiv și așa cum vedem nu este o prioritate.
Specialistul care verifică că un proiect tehnic este corect din punct de vedere al securității la incendiu este verificatorul de proiecte pe incendiu. Există verificatori de proiecte pe fiecare cerință fundamentală, nu doar pe securitatea la incendiu.
Așa cum am putut vedea mai sus unul dintre obiectivele securității la incendiu îl reprezintă evitarea propagării incendiului de la o clădire către o altă clădire aflată în imediata apropiere.
Distanța de siguranță
Distanța de siguranță reprezintă o distanță normată minimă între două clădiri și care reduce semnificativ riscul răspândirii incendiului de la o construcție la altă construcție.
Distanța de siguranță depinde de materialele din care sunt realizate cele două clădiri aflate în apropiere. Cu cât materialele ard mai greu sau sunt incombustibile cu atât distanța de siguranță poate fi mai mică. Cu cât materialele de construcție participă mai energic la desfășurarea unui incendiu cu atât distanța de siguranță trebuie să fie mai mare.
Tocmai de aceea normativul prevede ca distanța de siguranță să crească pe măsură ce scade gradul de rezistență la foc. Gradul de rezistență la foc are valori cuprinde între I și V în care I reprezintă cele mai sigure clădiri din punct de vedere a securității la incendiu iar în gradul V de rezistență la foc intră acele clădiri ce nu au performanțe.
După cum putem vedea mai sus distanța de siguranță la foc variază între 6m și 15m. Dacă avem două clădiri cu performanțe superioare atunci distanța de siguranță este suficientă de 6m, dacă avem clădiri cu performanțe scăzute atunci distanța de siguranță poate atinge și 15m..
Este de menționat că în clădirile de producție și depozitare cu risc foarte mare de incendiu, distanțele de siguranță trebuie crescute cu 50%, fără a fi mai mici de 15m.
Proiectarea clădirilor reprezintă un act de responsabilitate deoarece de acest lucru depinde siguranța și viața utilizatorilor. Alegerea unui proiectant, a unui arhitect priceput atunci când se proiectează clădiri complexe reprezintă un proces important.
Ce se întâmplă atunci când nu este respectată această condiție?
Există situații în care din motive obiective distanța de siguranță nu poate fi respectată.
În această situație se vor lua măsuri constructive suplimentare. Astel se poate prevedea un perete antifoc între cele două clădiri.
Ce reprezintă peretele antifoc, ce caracteristici trebuie să aibă? Un perete antifoc în primul rând trebuie să fie incombustibil, adică să nu ardă în nici o situație. A doua condiție o reprezintă cea de rezistență la foc: un perete antifoc trebuie să reziste sub acțiunea incendiului cel puțin 180 de minute, adică trei ore, fără să fie afectată performanța sa la foc. Acest perete nu trebuie să permită extinderea incendiului, trecerea fumului sau gazelor fierbinți.
Peretele antifoc se va duce pe toată înălțimea clădirii celei mai înalte, fără a avea goluri neprotejate. Dacă totuși există goluri în limita a maxim 25% din suprafața peretelui antifoc acestea trebuie să fie protejate cu uși sau obloane rezistente la foc cel puțin 90 de minute: EI90 sau EI90-C (-C adică cu dispozitive de autoînchidere).
Dacă peretele antifoc nu se poate realiza la clădirea cea mai înaltă atunci el se poate prevedea și la clădirea mai mică dar în acest caz trebuie ca și planșeul să fie rezistent la foc 60 de minute pe o porțiune de cel puțin 6m de la clădirea existentă.
